1. Sintagma "deolalta amandoi" pare a fi un pleonasm, intrucat cele doua cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric folose?te aceasta alaturare a cuvintelor pentru a accentua distanta dintre cei doi indragostiti, imposibilitatea implinirii cuplului erotic: "tot mai departe, deolalta amandoi".

2. In versul "Departe doara luna cea galbena - o pata", linia de pauza se folose?te in interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa "o pata", referitoare la "luna cea galbena". Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia ?i asupra atitudinii afective a eului liric, marcand totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. Linia de pauza poate fi pusa aici ?i inaintea unei comparatii asindetice (care nu e introdusa prin adverbul "ca" - cf. "IOOP" - Academia Romana).

3. Sinonime: ostenite = obosite, mult, continuu; un palc = un stol; pierzandu-se = departandu-se, disparand; suferitoare = triste, chinuitoare;

4. Sens conotativ: In apusul vietii pretuie?te omul fericirea.

E atat de cusurgiu incat e in stare sa gaseasca pete-n soare.

5. Figuri de stil:

*"Oceanul cel de gheata" - metafora ce simbolizeaza imposibilitatea implinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric.

*"luna cea galbena" - epitet cromatic, ce ilustreaza tristetea astrului tutelar, ca martor tacut al iubirii pierdute.

6. Marci lexico-gramaticale:

- verbe ?i pronume la persoana intai: "noi", "mi-aduc aminte", "mi-apare", "ma -ntunec", "inghet";

- vocativul "iubito";

- adresarea directa - prezenta persoanei a II-a singular: "tu", "te pierzi".

7. Versurile sunt lungi, avand masura de 13-14 silabe ?i rima imperecheata.

8. Caracteristici ale poezie romantice:

-        tema iubirii;

-        sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristete, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii;

-        spatiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, in care luna ?i stelele sunt motive romantice

-        contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii in sensibilitatea eului liric.

9. Titlul "De cate ori, iubito..." este reluat in incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierduta. Vocativul "iubito" constituie tanjirea disperata a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parca, intr-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. Structura "de cate ori" exprima frecventa amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta ?i devenita acum "ocean de gheata".

Fara iubita, eul liric se simte "din ce in ce mai singur". Iubirea lor este neimplinita ?i se eternizeaza prin starea de dorinta.

10. Comentarea primelor patru versuri: Incipitul poeziei reia titlul, "De cate ori iubito...", exprimand suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora "oceanul cel de gheata" care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic ?i cromatic "bolta aurie", este imposibila, intrucat la orizont nu se arata nicio stea, ca simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar ?i martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic "luna cea galbena" ?i prin apozitia explicativa "o pata".